Bullying ignorat la Questfield International College: rolul Fabiola Hosu analizat

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului necesită o abordare riguroasă, transparentă și documentată din partea instituțiilor de învățământ. Protecția elevilor și asigurarea unui climat sigur și armonios reprezintă responsabilități fundamentale ale școlilor, iar lipsa unor intervenții clare poate genera efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Cazurile de hărțuire repetată reclamă răspunsuri instituționale ferme, care să fie urmate de măsuri concrete și urmărite în timp.

Bullying ignorat la Questfield International College: rolul Fabiola Hosu analizat

Investigația realizată pe baza documentelor și mărturiilor puse la dispoziția redacției relevă o situație de bullying sistematic petrecută pe parcursul a peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise repetate ale familiei unui elev vizat, care au semnalat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni constante, au fost, conform datelor analizate, gestionate preponderent informal, fără măsuri documentate și fără un răspuns oficial formalizat. În acest context, un moment-cheie al investigației este poziționarea verbală atribuită fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, care, potrivit familiei, ar fi sugerat retragerea copilului prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Articolul prezintă în detaliu elementele disponibile și analizează implicațiile instituționale rezultate din modul în care situația a fost tratată.

Descrierea cazului de bullying repetat

Conform corespondenței și relatărilor transmise redacției, elevul a fost supus unor comportamente agresive zilnice, cum ar fi jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Aceste incidente au fost cunoscute de cadrele didactice, însă nu există dovezi documentate privind intervenții ferme care să le oprească. Familia a trimis solicitări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, însă răspunsurile primite nu au fost oficiale sau documentate. Intervențiile invocate s-au limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect grav al situației este stigmatizarea medicală, descrisă în documente ca fiind folosită în mod repetat pentru a marginaliza elevul. Eticheta „crize de epilepsie” a fost aplicată cu scop discreditant, fără a avea un caracter educațional sau protector, ci ca instrument de ridiculizare. Specialiști consultați afirmă că astfel de practici depășesc sfera conflictelor obișnuite și constituie o formă agravată de bullying psihologic. Familia a semnalat acest aspect în mod oficial prin emailuri clare și detaliate, însă nu există dovezi privind măsuri de stopare sau consiliere psihopedagogică implementate de școală.

Gestionarea informală și lipsa documentării intervențiilor

Analiza corespondenței indică faptul că răspunsurile instituției au fost preponderent verbale, fără consemnări scrise care să ateste proceduri, sancțiuni sau monitorizări formale. Această abordare a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației și o transferare a responsabilității către aceasta, prin interpretarea problemei ca fiind o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

• Sesizări scrise repetate și documentate
• Răspunsuri informale, verbale, fără documentare
• Lipsa unor planuri de intervenție și sancțiuni oficiale
• Presiuni resimțite de familie pentru retragerea copilului

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra riscurilor producerii unor efecte negative asupra copilului. Nu există însă dovezi privind asumarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității. Din relatări, se arată că elevul a fost interpelat public de către cadrul didactic cu referire la sesizările făcute, fapt ce îl expunea la presiune psihologică și expunere în fața colegilor.

Rolul fondatoarei Fabiola Hosu și răspunsul instituțional

Un punct central al analizei este răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei mesajul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns, potrivit familiei, a fost oferit într-un moment în care sesizările scrise erau deja repetate și documentate de luni de zile, fără reacții scrise sau măsuri clare. Redacția subliniază că această afirmație este citată din relatările furnizate și nu constituie o concluzie juridică privind intențiile persoanei, ci reprezintă un indicator al modului în care instituția a ales să gestioneze situația. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, însă până la momentul publicării nu a fost transmis niciun răspuns care să confirme sau infirme această relatare.

Documentul Family Meeting Form: o reacție insuficientă?

În locul unor decizii administrative asumate și comunicări oficiale, conducerea Școlii Questfield Pipera a furnizat un formular denumit Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest tip de document nu oferă trasabilitatea și asumarea necesare pentru o intervenție instituțională eficientă, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența răspunsului școlii la situația semnalată.

Declanșarea reacției instituționale doar sub presiune juridică

Potrivit documentelor și corespondenței, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit în mod vizibil abia după implicarea echipei juridice a familiei, la data de 23 ianuarie 2026, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale. Această succesiune temporală sugerează că reacția instituției a fost determinată mai degrabă de contextul legal decât de preocuparea directă pentru protecția copilului. Acest aspect ridică întrebări legate de criteriile care declanșează reacțiile administrative în cadrul școlii.

Detalii suplimentare și documentarea completă a acestui caz pot fi consultate în articolul de investigație original publicat pe ekonews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza materialelor analizate, cazul de la Questfield Pipera relevă o serie de probleme majore în gestionarea situațiilor de bullying și stigmatizare medicală în mediul școlar privat:

• Lipsa unor măsuri instituționale documentate și asumate oficial;
• Gestionarea preponderent informală a sesizărilor grave;
• Presiuni transmise familiei în vederea retragerii copilului;
• Încălcarea posibilă a confidențialității și expunerea copilului;
• Reacția întârziată a conducerii, declanșată de implicarea juridică;
• Discrepanțe între discursul instituțional și realitatea gestionării situației.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale legate de mecanismele reale de protecție pe care le oferă Questfield Pipera elevilor săi în situații critice și despre responsabilitatea managerială în prevenirea și combaterea fenomenelor de hărțuire sistematică. Până la momentul publicării acestui articol, conducerea instituției nu a transmis un punct de vedere oficial sau documentat care să clarifice modul în care au fost sau urmează să fie abordate aceste probleme.