Bullying la Questfield International College, când intervenția rămâne o promisiune

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită o abordare clară și structurată, care să asigure protecția elevilor și să prevină escaladarea conflictelor. Instituțiile de învățământ au responsabilitatea de a implementa măsuri transparente, documentate și eficiente pentru a răspunde situațiilor de hărțuire sistematică, protejând astfel dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor.

Bullying la Questfield International College, când intervenția rămâne o promisiune

Investigația realizată de redacție, pe baza documentelor, corespondenței și mărturiilor furnizate, relevă o situație de bullying sistematic petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat au semnalat agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni indirecte pentru retragerea copilului, însă nu există dovezi documentate ale unor intervenții administrative ferme sau măsuri concrete implementate de conducerea școlii. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, a fost perceput ca o invitație la părăsirea unității școlare, ridicând întrebări privind modul de gestionare a situațiilor delicate de către management.

Incidentul și sesizările scrise: un tipar de bullying nerezolvat

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, elevul afectat a fost supus unui comportament agresiv repetat în mediul școlar, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială pe durata orelor și pauzelor. Familia a comunicat în mod oficial și documentat aceste situații prin emailuri adresate învățătoarei, directorului și fondatoarei școlii, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne sau aplicarea unor măsuri concrete. Intervențiile instituției au fost descrise drept informale, limitate la discuții verbale, fără documente oficiale sau planuri de acțiune asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului, folosită pentru marginalizarea și ridiculizarea elevului. Specialiști consultați au subliniat că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, acest tip de stigmatizare depășește conflictele obișnuite și constituie o formă gravă de bullying psihologic. Din documentele analizate rezultă că instituția nu a luat măsuri documentate pentru a opri această practică, iar reacțiile au rămas în general verbale, lipsind sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației.

Gestionarea situației de către conducere și cadre didactice

Din corespondența și relatarea familiei reiese că managementul educațional al școlii a fost informat repetat, dar răspunsurile au fost preponderent informale, fără decizii scrise sau măsuri asumate cu termene și responsabili. Cadrele didactice, martore directe ale incidentelor, nu au intervenit ferm pentru a opri comportamentele agresive, iar acestea au continuat în mod vizibil. Acest context a condus la o percepție de normalizare a bullyingului, în care agresiunile verbale și excluderea socială au fost tolerate fără consecințe clare.

Presiuni pentru retragerea copilului și cultura organizațională

Un moment semnificativ este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi formulat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj, conform relatărilor, a fost perceput ca o presiune pentru retragerea copilului, mutând accentul de la protecția elevului către considerente contractuale sau economice. Redacția precizează că această formulare este citată din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile conducerii. Totuși, acest răspuns evidențiază o ruptură între discursul instituțional și realitatea gestionării cazului.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor legate de situația delicată, avertizând asupra impactului negativ al divulgării acestor detalii. Documentele analizate nu conțin dovezi că școala ar fi implementat măsuri concrete pentru protejarea confidențialității, iar relatările indică faptul că informații sensibile ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei. Un episod descris presupune interpelarea publică a copilului de către un cadru didactic cu referire la sesizările făcute, situație care poate genera presiune psihologică suplimentară.

Răspunsul instituțional și lipsa măsurilor documentate

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează existența unor întâlniri, dar nu detaliază responsabilități, termene, sancțiuni sau planuri concrete de intervenție. Această abordare a fost interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără efecte reale asupra climatului educațional. Din analiza documentelor nu reiese existența unor rapoarte interne, planuri de consiliere sau monitorizare a situației.

Impactul psihologic și reacția tardivă a instituției

Un raport psihologic detaliat, anexat materialului, confirmă consecințe emoționale grave pentru copil, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar, compatibile cu un abuz emoțional repetat. Conform datelor, prima reacție clară și formală a conducerii școlii a survenit abia după mai bine de opt luni, în contextul implicării unei echipe juridice a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea situațiilor de bullying și protecția elevilor, înainte ca acestea să capete dimensiune legală.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri oficiale documentate;
• Lipsa măsurilor concrete și a sancțiunilor aplicate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire;
• Presiuni implicite pentru retragerea copilului;
• Ignorarea solicitărilor de confidențialitate;
• Răspunsuri instituționale limitate la documente informale;
• Reacție oficială întârziată, declanșată de presiunea juridică.

Concluzii și provocări pentru responsabilitatea instituțională

Analiza cazului semnalat la Questfield Pipera evidențiază o serie de neconformități între așteptările legitime ale familiei și răspunsul instituțional furnizat, ilustrând un exemplu de posibilă tolerare a bullyingului în mediul școlar privat. Lipsa unei documentări clare și a unui cadru procedural riguros limitează capacitatea de a evalua responsabilitatea concretă a școlii și a personalului implicat. Declarațiile și poziționările conducerii, inclusiv cele atribuite fondatoarei, indică o cultură organizațională care pare să favorizeze evitarea conflictelor în detrimentul intervențiilor eficiente.

În absența unor clarificări oficiale sau a unor măsuri concrete raportate public, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale pe care Questfield Pipera le aplică pentru protejarea integrității emoționale și fizice a elevilor săi. Cazul invită la o reflecție amplă asupra modului în care instituțiile de învățământ private gestionează situațiile de bullying și responsabilitatea pe care o au față de comunitatea educațională.

Redacția îndeamnă persoanele afectate de situații similare să transmită relatările lor la adresa [email protected], asigurând confidențialitate și sprijin în demersurile de clarificare.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro